Diferența cheie între endocitoză și exocitoză este că endocitoza aduce substanțe în celulă în timp ce exocitoza transportă substanțe către exteriorul celulei.
O celulă are o membrană celulară care acționează ca o barieră între interiorul celulei și mediul extern. Prin urmare, având o astfel de membrană, celulele au nevoie de un fel de mecanism de transport pentru a se conecta la mediul extern. De exemplu, celulele trebuie să obțină substanțe nutritive și să elimine deșeuri din celulă. În acest scop, celulele au patru mecanisme de bază de transport: difuzie, osmoză, transport activ și transport în vrac. Difuzia și osmoza sunt procese pasive, în timp ce transportul activ și transportul în vrac sunt procese active care consumă energie. Endocitoza și exocitoza sunt două tipuri de mecanisme de transport în vrac, care transportă particule mari prin membrana plasmatică, fie din celulă în mediul extern, fie din mediul extern în celulă. Ambele mecanisme formează vezicule legate de membrană ca mijloc de transport.
