Paginare vs segmentare
Paginarea este o metodă de gestionare a memoriei utilizată de sistemele de operare. Paginarea permite memoriei principale să utilizeze date care se află pe un dispozitiv de stocare secundar. Aceste date sunt stocate în dispozitivul de stocare secundar ca blocuri de aceeași dimensiune numite pagini. Paginarea permite sistemului de operare să utilizeze date care nu se încadrează în memoria principală. Segmentarea memoriei este o metodă care oferă protecție a memoriei. Fiecare segment de memorie este asociat cu o lungime specifică și un set de permisiuni. Când un proces încearcă să acceseze memoria, este verificat mai întâi pentru a vedea dacă are permisiunea necesară pentru a accesa un anumit segment de memorie.
Ce este paginarea?
Paginarea este o metodă de gestionare a memoriei utilizată de sistemele de operare. Paginarea permite memoriei principale să utilizeze date care se află pe un dispozitiv de stocare secundar. Aceste date sunt stocate în dispozitivul de stocare secundar ca blocuri de aceeași dimensiune numite pagini. Paginarea permite sistemului de operare să utilizeze date care nu se încadrează în memoria principală. Când un program încearcă să acceseze o pagină, mai întâi se verifică tabelul de pagini pentru a vedea dacă pagina respectivă se află în memoria principală. Tabelul de pagini conține detalii despre locul în care sunt stocate paginile. Dacă nu se află în memoria principală, se numește eroare de pagină. Sistemul de operare este responsabil pentru gestionarea defecțiunilor paginii fără a le arăta programului. Sistemul de operare găsește mai întâi unde pagina respectivă este stocată în memoria secundară și apoi o aduce într-un cadru de pagină gol din memoria principală. Apoi actualizează tabelul paginii pentru a indica faptul că noile date se află în memoria principală și returnează controlul înapoi la programul care a solicitat inițial pagina.
Ce este Segmentarea?
Segmentarea memoriei este o metodă care oferă protecție a memoriei. Fiecare segment de memorie este asociat cu o lungime specifică și un set de permisiuni. Când un proces încearcă să acceseze memoria, este verificat mai întâi pentru a vedea dacă are permisiunea necesară pentru a accesa un anumit segment de memorie și dacă se află în lungimea specificată de acel segment de memorie. Dacă oricare dintre aceste condiții nu este îndeplinită, se ridică o excepție hardware. În plus, un segment poate avea, de asemenea, un semnalizator care indică dacă segmentul se află în memoria principală sau nu. Dacă segmentul nu se află în memoria principală, va fi ridicată o excepție și sistemul de operare va aduce segmentul din memoria secundară în memoria principală.
Care este diferența dintre paginare și segmentare?
În paginare, memoria este împărțită în segmente de dimensiuni egale numite pagini, în timp ce segmentele de memorie pot varia în dimensiune (de aceea fiecare segment este asociat cu un atribut de lungime). Dimensiunile segmentelor sunt determinate în funcție de spațiul de adresă cerut de un proces, în timp ce spațiul de adresă al unui proces este împărțit în pagini de dimensiuni egale în paginare. Segmentarea oferă securitate asociată segmentelor, în timp ce paginarea nu oferă un astfel de mecanism.
