Diferența cheie dintre ARNm și ARNt este că ARNm poartă informațiile genetice ale unei gene pentru a produce o proteină, în timp ce ARNt recunoaște cele trei secvențe de nucleotide ARNm sau codoni și transportă aminoacizii către ribozomi conform codonilor ARNm.
Acizii nucleici precum ADN și ARN sunt macromolecule care compun nucleotide. Acidul dezoxiribonucleic (ADN) este responsabil pentru transportarea informațiilor genetice din generație în generație, în timp ce acidul ribonucleic (ARN) implică în principal sinteza proteinelor. Deși ADN-ul este principalul material genetic pentru majoritatea organismelor vii, unii viruși au genomi de ARN. Ribonucleotidele sunt monomerii ARN-ului. Ribonucleotida are zahăr riboză, bază azotată și o grupare fosfat. Bazele azotate sunt două tipuri, cum ar fi purinele și pirimidinele. Bazele purinelor sunt Adenina (A) și Guanina (G), în timp ce pirimidinele sunt Citozina (C) și Uracil (U). În general, ARN-ul este prezent în citoplasmă. Există trei clase de ARN: ARN mesager (ARNm), ARN de transfer (ARNt) și ARN ribozomal (ARNR), iar aceste trei clase îndeplinesc funcții de cooperare în sinteza proteinelor.
