Scrierea tehnică vs scrierea literară
Scrierea tehnică și literară sunt două dintre stilurile de scriere proeminente folosite de autori, în funcție de subiect, public și de scopul scrierii. Scrierea este o formă de comunicare, dar de multe ori o piesă este scrisă pentru a atrage doar o categorie de cititori, mai degrabă decât întreaga secțiune transversală a cititorilor. Dacă o bucată de text este despre ceva de natură științifică și necesită utilizarea specificațiilor tehnice și a altui jargon tehnic, este evident că va avea un conținut și un stil mult diferit de cel folosit de un povestitor. Aceasta este diferența dintre scrierea tehnică și scrierea literară. Să aruncăm o privire mai atentă.
Scriere tehnică
Scrierea tehnică este un stil de scriere ales de oamenii de știință și experți în subiecte tehnice pentru a descrie un subiect care conține cuvinte tehnice. Ca atare, acest stil de scriere este destinat să fie citit doar de cei care au un interes specific pentru subiectele tehnice. Cu toate acestea, scrierea tehnică nu se limitează doar la subiecte tehnice sau științifice, întrucât un scriitor poate alege să scrie orice într-o manieră tehnică. Scopul de bază al unei astfel de scrieri este de a informa cât mai mult posibil, iar scrierea este de natură convingătoare, ca și cum ar ruga cititorul să ia unele măsuri.
Dacă scriitorul a scris despre încălzirea globală în calitate de expert care prezintă toate faptele și cifrele științifice, intenția sa este de a face cititorul să se gândească la situația gravă a schimbărilor climatice și a încălzirii globale. Acest eseu va fi plin de detalii științifice, iar tonul scrisului este formal. Textul este faptic, iar scriitorul încearcă să fie cât mai direct posibil, lungimea textului fiind doar atât cât este necesar. Scrierea tehnică este legată de formate standard, iar scriitorul are foarte puțină libertate de exprimare.
Scrierea literară
Există anumite texte care nu sunt necesare pentru citire, dar le citim pe măsură ce ne distrează sau ne educă într-un stil de scriere curgător și plin de figură a discursurilor. Desigur, și scrisul literar intenționează să educe, dar scriitorii se simt în libertatea de a trezi emoțiile cititorilor.
Scrierea literară poate fi uneori personală și foarte informală. Textul este adesea liric sau prozaic, cu multă flexibilitate la dispoziția scriitorului. Scrierea literară are un apel estetic, iar scriitorul are grijă să o facă plăcută pentru cititori. Nu există limitări ale cuvintelor în cazul scrierii literare, iar acest stil de scriere este foarte vechi.
Care este diferența dintre scrierea tehnică și scrierea literară?
• Conținutul și stilul de scriere al scrierii tehnice diferă de scrierea literară, deoarece subiectele alese sunt foarte diferite
• Publicul destinat scrierii tehnice este academicienii și experții, în timp ce scrierea literară este destinată cititorilor generali
• Scopul principal al scrierii tehnice este de a informa și de a implora acțiune din partea cititorilor, în timp ce scopul principal al scrierii literare este de a distra și de a trezi emoții
• Scrierea tehnică folosește cifre de discurs, în timp ce scrierea tehnică este la obiect și directă
• Scrierea tehnică este non-ficțiune, în timp ce scrierea literară este în mare parte ficțiune
• Logica și raționamentul domină scrierea tehnică, în timp ce umanismul este principala caracteristică a scrierii literare