Pitch vs Tone
Sunetul și viziunea sunt două dintre modalitățile importante de a cunoaște lumea. De fapt, cea mai mare parte a comunicării noastre cu ceilalți are loc prin cuvinte rostite și profităm la maximum de simțul auzului pentru a înțelege sensul tuturor sunetelor pe care le auzim în viața noastră de zi cu zi. Toate sunetele nu sunt egale. Vocea șoptitoare și dulce a prietenei îți este, în mod evident, mai plăcută decât vocea stridentă a șefului tău de care te temi. Puteți spune că sunetul produs de o mina este același cu cel făcut de un leu care răcnește? Există mai multe componente ale unui sunet care determină impactul său general. Acestea sunt intensitatea, tonul și tonul și toate aceste calități decid modul în care sunetul va fi perceput de către ceilalți. În acest articol, ne vom limita la diferențele dintre ton și ton.
Știm, ca studenți la fizică, că sunetul este o undă care are amplitudine care ne spune despre energia unui sunet. Cu cât energia este mai mare este amplitudinea. Aceasta este cunoscută sub numele de intensitatea sunetului. Mai multă intensitate ne face să simțim un sunet mai tare. Deci, dacă un sunet este foarte puternic, înseamnă că are mai multă intensitate. Intensitatea sunetelor se măsoară în decibeli. Un avion produce sunet de intensitate mai mare (140 decibeli); șoaptele produce sunet de intensitate redusă (30 decibeli)
Pitch este o altă calitate care descrie sunetul. Depinde de frecvența sunetului și nu de amplitudinea acestuia. Frecvența este numărul de lungimi de undă care se încadrează într-o unitate de timp. Unitatea de frecvență este hertz. Un tunet pe cer, deși este foarte puternic, are o frecvență de 50 Hz, în timp ce o persoană care suflă poate produce o frecvență de 1000 Hz. Urechea umană este capabilă să audă sunete într-o gamă de frecvențe cunoscută sub numele de gamă sonoră, în timp ce unele animale au capacitatea de a auzi sunete în gama cu ultrasunete. Fluierele câinilor produc sunete la un ton foarte înalt, pe care nu le putem auzi, dar câinii pot, deoarece urechile lor pot procesa frecvențe foarte mari.
V-ați întrebat vreodată de ce unele sunete sunt simțite plăcute, în timp ce altele sunt percepute ca dure și neplăcute? Când lovești firul întins al unei chitare cu degetul, acesta vibrează producând un sunet. Cu un șir întreg vibrând, auzim cea mai joasă înălțime cunoscută ca fundamentală. Există părți ale șirului care produc multe tonuri. Suprapunerile sunt frecvențe mai mari decât cele fundamentale, în timp ce frecvențele care sunt în număr întreg multipli ai fundamentalului se numesc armonici. De două ori fundamentalul produce a doua armonică în timp ce de patru ori fundamentalul produce a patra armonică. Frecvența fundamentală este denumită prima armonică.
Când un sunet are mai multe armonici, acesta pare să fie mai plin de urechi. Sunetele diferite au tonuri diferite și, astfel, fiecare individ din această lume are o voce diferită.
Diferența dintre ton și ton
• Tonul și tonul sunt două componente diferite ale sunetului
• Înălțimea depinde de frecvența sunetului, iar sunetul cu frecvență mai mare este evident simțit ca strident decât un sunet cu frecvență joasă, cum ar fi un tunet de nor
• Tonul este un alt atribut al sunetului, care ne ajută să diferențiem voci diferite.
• Vocea fiecărei persoane are multe tonuri care conțin armonici. Tonul unui sunet determină calitatea sunetului, iar acest lucru ne oferă un indiciu de ce ne place vocea cântăreților celebri.
